Povestiri si pilde intelepte

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Povestiri si pilde intelepte

Mesaj  Marylin la data de Vin Iul 03, 2009 5:24 pm

NOROC SAU GHINION...???

Trăia odată într-un sat un bătrân foarte sărac. El avea însă un cal foarte frumos. Atât de frumos încât lordul din castel vroia să i-l cumpere. Dar bătrânul l-a refuzat spunându-i:

“Pentru mine acest cal nu este un simplu animal. El imi este prieten. Cum aş putea să îmi vând prietenul?”

Dar, într-una din zilele următoare, când bătrânul a mers la grajd, a văzut că i-a dispărut calul.

Toţi sătenii i-au spus “Ţi-am spus noi! Trebuia să îi vinzi calul lordului. Dacă nu ai acceptat el ţi l-a furat! Ce mare ghinion.”

“Ghinion sau noroc, zise bătrânul, cine ştie?”

Toţi au râs de el. După 15 zile însa calul s-a întors. Şi nu era singur, avea în spate o mulţime de cai sălbatici. El a scăpat din grajd, a curtat o tânără iapă şi, când s-a întors, restul cailor s-au luat după el.

“Ce mai noroc!” strigară sătenii.

Bătrânul, împreună cu fiul său, a început să îmblânzească acei cai noi veniţi. Dar, o săptămână mai târziu, fiul bătrânului şi-a rupt piciorul în timp ce încerca să dreseze unul dintre cai.

“Ghinion!” îi ziseră prietenii bătrânului. “Ce ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Tu eşti deja în pragul sărăciei!”

“Ghinion, noroc, cine poate şti?” le răspunse bătrânul.

După câteva zile de la tragicul accident, soldaţii lordului trecură prin sat şi îi obligară pe toţi flăcăii să li se alăture. Doar fiul bătrânului a scăpat datorită piciorului său rupt.

“Ce noroc pe tine!” strigară vecinii. “Toţi copiii noştri au fost duşi în război, doar tu ai avut şansa să îl păstrezi lângă tine. Fiii noştri ar putea fi ucişi.”

Bătrânul le răspunse: “Ghinion, noroc… cine poate şti?”

Viitorul vine către noi bucăţică după bucăţică, puţin câte puţin. Nu ştim niciodată ce ne aşteaptă. Dar dacă păstrăm o atitudine pozitivă va fi mereu loc pentru o nouă şansă şi vom putea fi mai fericiţi.



“Ţine minte că fericirea nu depinde de ce eşti sau de ce ai, ci doar de ceea ce gândeşti.” - Dale Carnegie

“Mulţumirea aduce fericire chiar şi săracului, nemulţumirea aduce sărăcie chiar şi bogatului” - Confucius
avatar
Marylin

Mesaje : 406
Data de înscriere : 02/07/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Povestiri si pilde intelepte

Mesaj  Marylin la data de Vin Iul 03, 2009 5:27 pm

LISTA DE CUMPARATURI


O femeie imbracata saracacios, cu o privire de om invins, a intrat intr-o zi intr-o bacanie. S-a apropiat de stapanul magazinului intr-un mod foarte umil si l-a intrebat daca nu ar putea sa-i dea si ei pe datorie cateva alimente.
I-a explicat cu glas usor ca sotul ei era foarte bolnav si ca nu putea munci, si ca aveau si sapte copii, care trebuiau hraniti.

John Longhouse, bacanul, a privit-o de sus si i-a cerut sa paraseasca imediat magazinul sau.

Avand insa in gand nevoile familiei sale, femeia i-a mai spus: Va rog, domnule, o sa va aduc banii inapoi de indata ce voi putea.

John insa ii spuse ca nu-i poate da pe datorie, pentru ca nu are credit deschis la magazinul sau.

Langa tejghea se mai afla inca un client, care a auzit discutia dintre cei doi. Clientul facu cativa pasi inainte si ii spuse bacanului ca o sa acopere el costurile pentru orice are aceasta femeie nevoie pentru familia sa.

Bacanul raspunse parca in sila: Ai o lista cu cumparaturile de care ai nevoie?
Louise a raspuns: Da, domnule.
O.K, spuse bacanul, atunci pune-o pe cantar si eu o sa-ti dau marfa de aceeasi greutate cu lista dumitale.
Louise, ezitand o clipa, cu privirea in jos, baga mana in geanta si scoase o bucatica de hartie pe care scrise ceva in graba. Apoi puse cu grija biletelul pe cantar, cu privirea tot aplecata.

Ochii bacanului si ai celuilalt client priveau plini de uimire cum cantarul statea inclinat in partea cu hartia. Bacanul, privind la cantar, s-a intors usor catre client si ii spuse mormaind: Nu-mi vine sa cred!

Clientul a zambit, iar bacanul a inceput sa tot puna pe cantar alimente. Cantarul tot nu se echilibra, asa incat acesta tot punea pe el alimente, din ce in ce mai multe, pana cand pe cantar nu a mai incaput nimic. Bacanul sedea privind cu dezgust. In fine, smulse bucatica de hartie de pe cantar, si o privi cu mare uimire.
Nu era vorba de o lista de cumparaturi, ci era o rugaciune, care spunea asa:

"Iubite Doamne, Tu imi cunosti nevoile, asa ca eu le pun in mainile Tale."

Bacanul ii dadu femeii alimentele si privea in continuare tacut, inmarmurit. Louise ii multumi si pleca din magazin. Celalat client ii dadu bacanului o hartie de 50 de dolari si ii spuse: A meritat toti banii! Numai Dumnezeu stie ce greutate are o rugaciune!
avatar
Marylin

Mesaje : 406
Data de înscriere : 02/07/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Povestiri si pilde intelepte

Mesaj  coolboy la data de Sam Iul 04, 2009 3:31 pm

Lectia de viata

Inteleptul isi aduna intr-o zi discipolii pentru o noua lectie. "Astazi vom face un experiment", zise el si scoase un vas mare de sticla pe care il aseza in fata lor . Apoi , mai scoase vre-o duzina de pietroaie de marimea unei mingi de tenis, pe care le aseza una cate una in vas, acoperindu-l pana sus.
" Este plin acest vas?" intreba el.
"Este!" raspunsera toti
"Oare?!"
Atunci mai scoase de sub masa un alt vas plin cu pietris si-l turna cu grija peste vasul deja plin de pietroaie, scuturandu-l usor.Pietricelele patrunsera usor printre pietroaie , pana la fundul vasului.
Inteleptul, ridica din nou ochii spre discipoli si intreba: "Acum e plin?"
Ezitand, doi dintre ei raspunsera:" Probabil ca nu!" "Bine", zise el si se apleca din nou scotand un saculet de nisip si-l varsa in vas. Nisipul umplu spatiul dintre pietris si pietroaie. Atunci intreba din nou:" Dar acum, e plin?" " Nu!", raspunsera ei fara ezitare.Si cum se asteptara , de fapt elevii, Inteleptul lua cana de apa , care era pe masa si umplu vasul pana in buza.

"Vedeti voi dragii mei, daca nu puneam mai intai pietroaiele in vas, n-as fi reusit sa mai adaug si restul. Care sunt "pietroaiele" in viata voastra? Sanatatea? Familia? Prietenii? Sa va realizati visele? Sa faceti ce va place? Sa invatati? Sa aparati o cauza? Sau...orice altceva? Important e sa punem mai intai aceste "pietroaie" in viata noastra, altfel riscam sa dam gres...Daca dam prioritate, nimicurilor, lucrurilor marunte, ne vom umple viata de nimicuri si n-o sa mai avem suficient timp de acordat lucrurilor importante."
avatar
coolboy

Mesaje : 37
Data de înscriere : 03/07/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Povestiri si pilde intelepte

Mesaj  Marylin la data de Mier Oct 14, 2009 2:06 pm

Un profesor se afla in fata unui grup de tineri, care erau contra CASATORIEI.
Tinerii argumentau ca romantismul constituie adevaratul sustinator al unei perechi si ca este de preferat sa termini cu relatia atunci cand se stinge, in loc sa intri in monotonia unei casnicii.
Profesorul le-a spus ca respecta opinia lor, dar le-a relatat urmatoarele:
"Parintii mei au trait 55 de ani casatoriti si intr-o dimineata, mama mea cobora scarile, sa-i prepare tatei micul dejun. Facu un infarct si cazu.Tatal meu a ridicat-o cum a putut si in graba a urcat-o in camioneta.
Cu toata viteza, depasind, nerespectand regulile, ajunse la spital, dar din nenorocire cand sosi, ea murise.
In timpul inmormantarii tatal meu nu a putut vorbi si a avut o privire pierduta. Aproape ca nu planse.
In noaptea aceea, noi, copiii, am stat alaturi de el. Intr-o atmosfera de durere si nostalgie ne-am reamintit frumoase intamplari...
Tata ii ceru fratelui meu, teologul sa-i spuna unde ar fi mama in acest moment. Fratele meu incepu sa-i vorbeasca despre viata de dupa moarte, presupuse cum si unde ar fi ea. Tatal meu asculta cu mare atentie si deodata ceru:
- "Duceti-ma la cimitir!"
- "Tata, am raspuns, este noapte, nu putem merge la cimitir acum!"
El ridica vocea si cu o privire de sticla, zise:
- "Nu discutati cu mine, va rog! discutati cu un om care tocmai si-a pierdut ceea ce a fost sotia sa timp de 55 de ani!"
S-a produs un moment de liniste respectuoasa si n-am mai discutat nimic. Am plecat la cimitir, am cerut voie paznicului si cu o lanterna am ajuns la mormant.
Tatal meu atinse mormantul cu mana lui, planse si spuse copiilor lui, care priveau aceasta scena, impresionati:
"Au fost 55 de ani buni... Stiti? Nimeni nu poate vorbi de dragoste adevarata, daca nu are idee ce inseamna sa imparti viata cu o astfel de femeie!"
Facu o pauza si i se lumina fata:
"Ea si eu am fost impreuna la serviciu, am facut o echipa cand m-am mutat in oras, am impartit bucuria de a vedea copiii nostri terminand scolile, am plans unul alaturi de altul la pierderea fiintelor dragi... Ne-am rugat impreuna in sala de asteptare a unor spitale, ne-am sprijinit la durere. Ne-am imbratisat in fiecare Craciun si ne-am iertat greselile...
Acum a plecat si sunt multumit. Stiti de ce? Pentru ca a plecat inaintea mea. Nu a trebuit sa traiasca ea agonia si durerea de a ma inmormanta, de a ramane singura dupa plecarea mea... Si eu voi trece prin asta, prin moarte si ii multumesc lui Dumnezeu.
O iubesc atata, ca nu mi-ar fi placut sa sufere ea aceasta despartire prin moarte..."
Cand tata termina de vorbit, noi copiii aveam fetele pline de lacrimi. L-am imbratisat si el ne-a consolat:
"Totul e in regula! Acum putem merge acasa, a fost o zi grea"...
In acea noapte am inteles ce inseamna ADEVARATA DRAGOSTE.
Difera mult de romantism. Nu are prea multe in comun cu erotismul.
Mult mai bine se leaga de munca si grija reala si reciproca pe care o au doua persoane casatorite.
Cand profesorul a terminat de vorbit, studentii nu l-au putut combate. Acest fel de dragoste era ceva ce ei nu cunosteau...

Reflectii

Pentru a stii valoarea:
-unui semestru, intreaba un student care a pierdut examenul final;
-unei luni, intreaba o mama care a nascut prematur;
-unei saptamani, intreaba editorul unei reviste saptamanale;
-unei ore, intreaba indragostitii care asteapta sa se vada;
-unui minut, intreaba persoana care a pierdut trenul, autobuzul sau avionul;
-unei secunde, intreaba pe cineva care a supravietuit unui accident;
-unei miimi de secunda, intreaba atletul care a castigat medalia de argint la Olimpiada.

Timpul nu asteapta pe nimeni.
Pretuieste fiecare moment pe care-l ai.
Il vei pretui si mai mult daca-l impartasesti cu cineva special.
Originea acestei povestiri este incerta, dar aduce bucurie si buna dispozitie aceluia care o transmite si celor care il apreciaza si il respecta!
avatar
Marylin

Mesaje : 406
Data de înscriere : 02/07/2009

Vezi profilul utilizatorului

Sus In jos

Re: Povestiri si pilde intelepte

Mesaj  Continut sponsorizat


Continut sponsorizat


Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum